Friday, 1 February 2019

O portocală ...

 
Ai tras în piept vreodată mirosul parfumat și de ne confundat al unei porocale? Eu am acum în față o portocală aromată care așteaptă .... dar mi-am pus întrebarea: - Câte amintiri, imagini, râsete ale copilăriei sau poate momente de tristețe mi-au adus o portocală? În față ochilor se derulează cu repeziciune un film în care mă văd mică, dimineața, lângă ghetuțele puse cu atâta nerăbdare de seară pentru Moș Niculae sau așteptând cu mari emortii, lângă bradul de crăciun să vină Moș Crăciun!. O amintire tare dragă mie ... a fost atunci când îmi doream cu ardoare o păpușă și am sperat din suflet să o primesc dar am găsit ghetuța într-o sacoșă cu portocale pe care se sprijinea "râzând" o nuielușa! Desigur că am plâns atunci, dar mama cu vocea ei dulce mi-a spus: - Nu ai observat că în sacoșe este doar o ghetuța? Cred că ar fi bine să o cauți și pe cealaltă. Desigur că am găsit-o plină de bomboane și ciocolată, dar nici urmă de păpușă! Atunci mi-a explicat mama, că doar moș Crăciun aduce jucării ... trebuia să mai am răbdare! Deci o sacoșă de portocale poate conține lacrimi de tristețe, raset de bucurie și speranță!

Apoi portocala îmi mintește de serbările de iarnă de la școală, din liceu unde împarteam cu colegii o portocală "în feliuțe" că să aibe aproape fiecare "din gașca noastră" câte una, pentru că la vreme aceea portocala era "marfă de contrabandă" !

Dar cea mai frumoasă portocală am primit-o de la soțul meu! În permisia de revelion, pentru că era în armata, a venit foarte surâzător și bine dispus ... ok, așa era el atunci mai mereu dar acum ... era ceva schimbat! Și acum am fluturi în stomac când îmi amintesc ... La un moment dat primesc de la el o portocală? O porticala? Ok, era marfă rară pe vremea aceea dar ...?!! Mă întreaba:
-"A ce miroase?! Îți place cum miroase?!"
- ... Duhh ... Da, a portocală, a ce alceva?! Și da, îmi place cum miroase! De ce?
-Nu vrei să o desfaci?
-Acum? Vrei tu portocală?
-Nu eu nu vreau am crezut că tu ... ??
Ok, hai să o desfacem! Sincer nu știu cum a făcut, dar a reușit să cresteze în portocală (în așa fel încât eu nu am văzut!) și a ascuns inelul de logodnă în ea! Am rămas fără cuvinte ... Mai multe nu va spun! :))
 
 
Și parcă natura mi-a citit gândurile și a vrut să completeze tabloul desfășurat în jurul portocalei de acum 42 de ani și a cernit un strat de zăpadă afară!
 
 
Apoi mă văd în rolul de mama, când fiecare copil al meu gustă prima dată din sucul ei dulce acrișor .... nu cred că am să uit vreodată mimica fetei fiecăruia dintre ei ..De exemplu fiul cel mic nu a schițat nicio grimază, ptr el era ok gustul portocalei, în schimb băiatul cel mare și fata ... păcat că nu aveam pe vremea aceea aparate de filmat sau fotografiat așa cum le am azi! Imagini care au rămas impregnate în memoria mea dar pe care nu le pot printa ... păcat! Apoi când "gospodina bubulina" fiică mea a încercat să facă pe cofetarul și să coacă primul ei check.
-"Cum mamă, se pune coajă rasă de portocală? Dar e bună?!" :))

La maturitate după ce am ajuns în Olanda am făcut un curs de asistent psiholog cu precădere bătrânii cu probleme de memorie! O doamne, cât de tare se bucurau dacă le desfăceam portocala. Erau că și copii care fremătau de nerăbdare și ochii le straluceu de emoție... Pentru unii eu eram fiica, nepoata sau chiar mama, diferența de vârstă se topea și ei erau fericiți că în sfârșit și-au regăsit "familia"! Mă gândesc mereu cu drag la acea perioadă!

Dar să revin la portocală de acum ... care stă și așteaptă să fie desfăcută ca să-mi ofere gustul ei dulce acrișor și plin de atâtea savori ale vieții! Voi aveți amintiri "cu o portocală"?

 
Zuzu mi-a dat microbul și  de la această melodie mi-a venit idea ... portocalei!
Încurcate sunt căile Domnului!  :))))))
 
 
 

38 comments:

  1. Eu îmi amintesc că puneam coaja de portocală pe calorifer că să simt mireasma mai mult. Am văzut de curând bijuterii cu portocală. Era o felie de portocală în rășină că să reziste. Foarte interesant mi s-a părut.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, asa este, asta am uitat sa o scriu! Si noi faceam la fel ...
      As fi tare curioasa sa vad o astfel de bijuterie! :))

      Delete
  2. Ella, iti doresc sanatate si ani frumosi!

    Pentru mine, portocala, dupa bradul artificial, ciufulit si saracacios, era o bucurie reala a Craciunului.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc frumos!

      Pentru multi copii portocala a fost o adevarata bucurie a Craciunului, dar mi se rupe inima cand citesc prin ziare ca astazi sunt copii în Ro care nu au mancat în viata lor o portocala sau o banana! :((

      Delete
  3. Hello dear Ella!

    Oranges smells very good, and the taste is even better.
    I wish you a nice weekend!
    Hugs!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hello dear Marit!

      Yes, I know, and they have beautiful memories too ... :))
      Have a nice weekend too!
      Hugs!

      Delete
  4. Tiii, ce speciale sunt portocalele pentru tine! Să aduni numai amintiri frumaose în jnujrul lor şi de acum înainte! Mulţi înainte, cu bucurii multe!
    Pfuai, mie mi-a ucis câţiva neuroni melodia asta, am şi scris mai demult despre ea. Că-mi seamănă cu una şi nu ştiu cu care. Şi deşi am scris în 2015, nici acum nu ştiu cu ce-mi seamănă. :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc frumos, Potecuta! :)

      Nu pot sa te ajut ptr ca nu stiu ... eu am descoperit-o abia ieri! :)) Mie îmi pare ca Mihail seamana teribil de tare cu un cantaret olandez, Xander de Buisonjé ... :))) Da, e tare enervant cand nu poti sa-ti dai seama de ce si cum ... :)) Succes! :))

      Delete
  5. Ce amintiri frumoase, dulci-acrişoare, ca o portocală :) Preferata mea e, desigur, cea cu cererea în căsătorie. Superbă şi originală idee!
    Şi cea cu Moş Nicolae e drăguţă, dar tristuţă. Mi s-a strâns un pic inima citind-o. Au fost multe lipsuri, pe vremuri, multe mici dorinţe neîmplinite şi plânse de copii care nu doreau mare lucru, dar îi era mai greu Moşului să le obţină pentru ei. Poate de aceea adulţii de azi suntem dulci-amărui, ca să zic aşa :) În fine, cu bune şi mai puţin bune, copilăria de demult avea alt gust.

    Încerc să găsesc o amintire personală cu o portocală. Pot spune că toate portocalale au miros de Crăciun. Sau invers? :D

    Îmi amintesc că era o fată în desenele animate "Ţestoasele Ninja", pe care le urmăream pe TVR 1. Se numea April şi avea un dispozitiv de comunicare ce semăna cu o portocală deschisă în jumătăţi. Iar noi, copiii, primul lucru pe care îl făceam după ce decojeam portocalele, era să "le deschidem" şi să spunem "Aici April" :)))
    Nu ştiu dacă a mai făcut cineva asta, dar noi ne distram :)

    Weekend frumos!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Povestea cu Mos Nicolae are alt substrat! Cand eram eu mica se gaseau destul de multe lucruri în magazine, vorbim de anii '60! Mama a vrut sa ma faca sa înteleg ca poti primii mereu ceea ce îti doresti, trebuie sa ai si rabdare! :))
      Desigur ca asa este ...toate miros a Craciun ... inclusive mandarinele! :)))
      Tare ma tem ca eu nu mai eram în Ro cand se difuzau desenele cu "Ninja Turtles"! La cata "cura" de desene animate am facut eu ... trebuia sa-mi amintesc ... :)))

      Delete
    2. Eheee înțeleg acum lecția de Moş Nicolae. Mamele au mereu câte ceva înțelept "îm mânecă". :)

      Delete
  6. Orange, tasty. Have a nice evening.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Of course they are very tasty, and full of beautiful memories! :))))
      Have a nice weekend too ...

      Delete
  7. Minunate ganduri! Astfel de amintiri nu prea am. Doar un experiment cu portocala in care infigi cuisoare ii tai capacul si faci un mic lacas pentru o lumanarica. Un adevarat parfum 'bio'! :)
    Bine te-am regasit in casuta ta, Ella draga!
    Un weekend plin de arome de portocale, pline de surprize placute!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, foarte parfumata lumanarica bio!
      Bine ai revenit, Suzana draga!
      Weekend placut si cu rasfat! Pupici! <3

      Delete
  8. Cu portocale nu prea am amintiri, ca nu prea-mi sunt pe plac fructele astea, insa am sute de amintiri cu grepfruit si banane! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Imi plac si grefele si bananele !
      Chiar nu îmi amintesc daca se gaseau grefe pe vremea aceea ... iar bananele erau mereu verzi!

      Delete
  9. Delicious orange;-) Have a nice weekend Ella!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Yes ... very tasty! :))
      Nice weekend too, Anne!

      Delete
  10. Cate amintiri frumoase ce au la baza o portocala!Sa fiti sanatosi cu totii ,sa aveti parte de multe evenimente fericite,cu sau fara o portocala! Imi dau seama cata greutate au aceste aminttiri,te-au napadit de ni le-ai spus si noua.Eu sunt super incantata,cand aflu detalii despre tine si familia ta.Nu sunt curioasa,dar te-am indragit de cum ne-am intalnit.Esti un om de valoare,sufletist,atent si echilibrat.Am uitat de portocala mea...care ne-a marcat tineretea.Numai bine,
    draga mea!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc pentru comentariul tau atat de frumos, Florina draga!♥
      Va doresc tot binele din lume si multa sanatate!
      Imbratisari!

      Delete
  11. Portocale = Crăciun. Îmi amintesc de felul în care decupam coaja (avea formă de floare/stea), puneam cojile pe calorifer. Ce vremuri!: )))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si tu erai cu decupatul?!!! :))
      Noi îi ziceam "floare de lotus"!

      Delete
  12. Oranges seem to be a rarity for me.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Why? They are very tasty and healthy ...

      Delete
  13. intr-o zi mi-ai daruit... o portocala... soarele era si el... o portocalaaaa...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hmmm ... Chiar aaașa! :)))

      Delete
    2. Am schimbat numele blogului ca era prea greoi cu literele alea krm si am trecut pe domeniu, mi am facut curaj 😀🍷

      Delete
  14. Bună draga mea,Ella!
    Frumos ai scris,parcă ieri erau acele vremuri și abia așteptam să vină sărbătorile de iarnă să iau portocale și banane verzi!
    Îți doresc un weekend de vis,suflet drag!
    Pupici cu drag,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Elenusi, draga mea!
      Da, banane verzi! Nu puteam sa le sufar! Probabil pentru faptul ca trebuia sa astept sa se coaca! :))
      Weekend placut, deaga mea! Pupici si îmbratisari!

      Delete
  15. Minunate amintirile acestea, Ella draga! Faza cu inelul mi se pare super-romantica! Un sot plin de imaginatie ai! Dar si tu ai la fel de multa imaginatie! :) Amintirile frumoase estompeaza aproape toate amintirile mai putin placute - si asta e bine. :)

    Cand eram copil nu-mi lipsea nimic - de fapt, in vremea comunistilor imi era muuult mai bine (si ma bucur ca am scapat - mai mult sau mai putin - de comunisti de nu-ti vine sa crezi! I-am detestat cu pasiune din clasa intaia!) :)
    Nu stiam, la acea vreme, ca alti copii nu au parte de portocale sau de orice altceva aveam eu parte.

    O amintire cu portocala e din 1990, legata de o familie din Halchiu, la care am fost (impreuna cu cativa prieteni) cu cateva lucrusoare, intre care si portocale. Copilul cel mic a dat cu portocala de pamant si a zis "nu sare" - el credea ca e minge! :(

    Iti doresc multi ani frumosi alaturi de cei dragi! Sa culegeti multime de amintiri frumoase! Pupici! <3
    Weekend frumos!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, suntem tare creative ... Poate de aceea am facut 3 copii! Oops! Hahahahahaha ...
      Din pacate mai citesc pe ziarele romanesti ca mai sunt înca copii care nu stiu de portocale ... si au trecut aproape 30 de ani de atunci! Trist!

      Si weekendul tau sa fie minunat si însorit! La mine e cerul gri! :(( Pupici! <3

      Delete
  16. Multumesc pentru link, Ella! :) Am pornit "pe fir" ieri noapte si am uitat sa revin la comentarii! :))
    Am citit, pornind de acolo, mai multe articole - inclusiv in limba româna - si situatia chiar nu pare a fi roz. :( Mai studiez - daca tot am inceput.
    E in regula daca stergi acest comentariu - chiar cred ca ar fi mai bine - pentru a se pastra armonia comentariilor la articolul tau.
    Pupici! <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu sterg nimic ... :))
      Cand am citit articolul direct la tine m-am gandit! :))
      Abia astept sa scrii pe blog ceva despre brexit ... :)

      Delete
  17. Have a great weekend and a beautiful month, Ella. I have missed you, my dear friend. Hugs!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hello my dear Mia!
      I missed you too ...
      Nice weekend my dear!
      Hugs!

      Delete
  18. Când am citit titlul a început să-mi răsune în minte melodia aceea veche, veche..." Într-o zi noi doi aveam o portocală
    Soarele era și el o portocală", apoi pe tot parcursul articolului am simțit pregnant gustul porticalei și mireasma ei. Mă duc sa-mi desfac una că prea mi-ai făcut poftă. 😁
    Neașteptat gestul soțului tău.
    Să-ți fie zilele senine și săptămâna de poveste, dragă Ella! 😊❤

    ReplyDelete