Thursday, 14 February 2019

Oops!

 
Oops! Nu trebuia sa dau drumul postarii care era ptr maine programata! Asa ca nu vreau sa ma tradez si a trebuit sa improvizez ! :)))
 
sursa foto:pinterest.com

Love is in the air!


Valentines Day ... Everyday!!!
 

 
I wish you a nice Valentines Day!
 
 
This song makes you realizes that life is too short and you have to show love and kindness to someone you care about....

credit photo
 

Monday, 11 February 2019

Citate favorite - Teodoreanu vs. Hemingway(46)

Today two books! One is written by a Romanian writer and the other by an American writer.


Scrisorile lui Lorelei
 
1. "Totul ne desparte pe mine și pe tine: distanță, oamenii, viață și poate și destinul.
Ți-aduci aminte?
Că să-l cunoască pe Cesar, Cleopatra, însoțită de un singur credincios, a trecut marea cu barca, înfruntând-o, s-a lăsat înfășurată într-un sac ordinar și dusă pe umeri în palatul lui Cesar, fără că nimeni să-și închipuie că într-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine să-l vadă pe Cesar.
Iată ce-ți aduce scrisoarea mea.
Nu mă tem nici de zâmbetul tău, deci nu mă tem de nimic. Sunt cea mai mică față a lumii între rândunelele ei, fiindcă mă înfășor în întregul ei necunoscut.
Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige și nu știe unde.
Sunt între cele patru zări: răspântia lor.
Sufletul meu și-a pierdut sufletul copilăriei. Știi să asculți? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă și se întorc ducând și aducând primăvară?
Știi ce-i nostalgia? Privești uneori pe fereastră fără să vezi nimic?
Sunt pe acolo și într-acolo; o apropiere și o îndepărtare în preajma ta.
Gândește-te la mine că la o stea desprinsă din ține și dusă în întunericul fără fund..."

2. "Dacă ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi, că să ajung la tine, aș fi ajuns cu zdrențele tinereții mele sfâșiate, dându-ți ultima ei suflare.
De-ar fi fost să trec prin ierburi cu șerpi, că să ajund la tine, cu tălpile goale aș fi călcat pe șuierul morții mele, aducându-ți-o să-i închizi ochii.
Dar la poarta casei tale veghează dragostea; și mi-am retras pașii ca la ieșirea cu icoană din biserica.
Cant răgușită pe sub ferestrele casei tale, cum cânta copiii italieni pe străzile orașelor noastre, în mizeria frumuseții lor cu ochi mediteranieni.
Cant cu mâna întinsă sub cer, că odinioară cei neâmpăcați la răspântii de drum: Ascultați voi toți bucuria și durerea mea."

3. "Rămas-bun.
Mă numesc numai Lorelei.
Legenda spune că am ucis.
Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă el cu dragoste de mâna și am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear.
Mi-e sufletul ca tufișul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce-au încununat odată fruntea lui Hristos.
A trecut o ploaie de primăvară și s-a țesut în zare brâul frânt de mătase al curcubeului. Cu el îmi încing mijlocul și mă duc..."

Despre autor:
Ionel Teodoreanu s-a născut pe 6 ianuarie 1897, la Iaşi. Urmează cursurile Facultăţii de Drept la Universitatea din Iaşi, obţinând în 1920 diploma de avocat. Profesează avocatura, dar în acelaşi timp este atras şi de beletristică, debutând în anul 1919 cu schiţa "Bunicii", în revista "Însemnări literare" a lui Mihail Sadoveanu şi a lui George Topârceanu. În aceeaşi revista publică şi seria de poeme în proză intitulate "Jucării pentru Lily". În 1923 apare volumul de nuvele "Uliţa copilăriei". Cel mai mare succes l-a avut cu romanul masiv "La Medeleni", trilogie compusă din volumele "Hotarul nestatornic", "Drumuri" şi "Între vânturi", publicată în perioada 1925-1927 în revista "Viaţa Românească". În perioada 1930-1933, Ionel Teodoreanu deţine postul de director al Teatrului Naţional din Iaşi, singura funcţie oficială pe care o are de-a lungul vieţii, perioada în care practică avocatură şi scrie două ample române "Faţă din Zlataust" şi "Golia". Trece la cele veșnice pe 3 februarie 1954.

sursa foto: pinterest.com

P.s Pentru cei interesati! :)) Pe blogul Roxanei va apare astazi un interviu cu mine! Multumesc! :))

¨¨"°❃„¸¨"°º❊„¸❃ۣۜ💕❃ ۣۜ¸„❊º°"¨¸„❃º°"¨

Love and War in the Pages of Mr. Hemingway
"A Farewell to Arms"
 
While working with the Italian ambulance service during World War I, the American lieutenantFrederick Henry falls in love with the English nurse Catherine Barkley, who tends him during his recuperation after he is wounded. She becomes pregnant but refuses to marry him, and he returns to his post. Henry deserts during the Italians’ retreat after the Battle of Caporetto, and the reunited couple flee Italy by crossing the border into Switzerland. There, however, Catherine and her baby die during childbirth, leaving Henry desolate.

"What you tell me about in the nights. That is not love. That is only passion and lust. When you love you wish to do things for. You wish to sacrifice for. You wish to serve."

"I kissed her neck and shoulders. I felt faint with loving her so much."

"You're my religion. You're all I've got."

"That is what you did. You died. You did not know what it was about. You never had time to learn. They threw you in and told you the rules and the first time they caught you off base they killed you."


About the autor:

Nobel Prize winner Ernest Hemingway (1899–1961) is seen as one of the great American 20th century novelists, and is known for works like 'A Farewell to Arms' and 'The Old Man and the Sea.'

Born on July 21, 1899, in Cicero (now in Oak Park), Illinois, Ernest Hemingway served in World War I and worked in journalism before publishing his story collection In Our Time. He was renowned for novels like The Sun Also Rises, A Farewell to Arms, For Whom the Bell Tolls, and The Old Man and the Sea, which won the 1953 Pulitzer. In 1954, Hemingway won the Nobel Prize. He committed suicide on July 2, 1961, in Ketchum, Idaho.

source photo
 
Postarea se înscrie la "Citate Favorite"
 

Friday, 8 February 2019

Barbatul din el și femeia din ea

Mai mereu degetele lui între degetele ei dimineața. Fără miros de cafea sau pâine prăjită sau pregătit de mic-dejun. Doar cu miros de piele dorită și pregătit de o nouă zi fără întrebări.

Seara, ochii ei în ochii lui. Fără șoapte pe buze sau promisiuni de rutină. Doar cu șoapte pe colțuri de suflet și promisiuni de bătăi nebunești ale inimii.

Între dimineață și seară stă însă, VIAȚA. Dreaptă sau îndoită, cu fața sau cu spatele, cu noi în ea. În viață stăm noi, haiducii magicieni ai zilei de ieri și nebunii acrii ai zilei de mâine. Îndrăgostiți. Nu de-o idee. Ci de drag. De dragul de unul față de celălalt, de dragul nostru. Al nostru care vorbește tăcut despre mine, despre tine, despre mine și tine și despre tine și mine. Nu despre ei, despre alții.

Cum a venit ea din poveștile ei?! - Care acum sunt de fapt poveștile lui. Nu fiindcă i le-a furat, ci fiindcă i le-a dăruit ea însăși. Fără să-i ceară nimic în schimb. Fără să îl pună să-i scrie numele în josul paginilor ei pe care el i le duce mai departe odată cu pașii, zi de zi.

Cum a venit el din lumea lui?! - Care acum e lumea ei de fapt. Nu fiindcă i-a furat-o ca o nebună, ci fiindcă el i-a topit gratiile închisorilor lui. Fără să știe măcar. Fără să o o pună să-l mintă frumos, în momentele pe care le poartă, ci nu le duce, pe umeri zi de zi.

Ea e povestea lui.

El e lumea ei.

Și atât.

Între mult și puțin însă, stă tot VIAȚA. Cu întrebări și răspunsuri, cu bucurii și dureri, cu noi în ea. În viață stăm noi neînjumătățiți, ci întregi. Nu împrumutând jumătăți din celălalt, ci fiind totul celuilalt. De dor. De dorul unul altuia, al nostru. Al nostru care simte totul despre mine, despre tine, despre mine și tine și despre tine și mine. Când simțim, când nu ne vede nimeni.

El e BĂRBATUL din el. Nu bărbatul ei. Căci e ambițios și asta îl face puternic.
Ea e FEMEIA din ea. Nu femeia lui. Căci e liberă și asta o face frumoasă.

În restul timpului, ori de câte ori vor și își doresc, sunt femeia și bărbatul din povestea sau lumea lor. Cu frici, cu temeri, cu dorințe, cu vise. Cu riscul de-a rămâne îndrăgosti unul de celălalt pe vecie.

Femeia din ea și bărbatul din el. Nu e un film sau o carte. Ci e dovadă că uneori, dragostea ce-o purtăm în noi, mută muntii, ajunge să strige singură, în gura mare ... pentru o singură persoană. Acea persoană!

sursa foto: pinterest.com

Wednesday, 6 February 2019

Monday, 4 February 2019

Dacă te iubesc ... Citate favorite

 
Dacă te iubesc, poți obține orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, fundul meu, banii mei, familia mea, câinele meu, banii câinelui meu, totul. Dacă te iubesc, voi îndură eu durerea ta, îți voi plăți eu datoriile (în toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calități pe care de fapt nu le ai și voi cumpără cadouri de Crăciun întregii tale familii.
 
Am să-ți dau soarele și ploaia și, dacă ele nu sunt disponibile imediat, am să stau la rând pentru ele. Am să-ți dau toate astea și chiar mai mult, până când am să ajung atât de extenuată și de golită, încât singurul mod de a-mi recăpăta energia va fi să mă îndrăgostesc de altcineva.
Știu doar că sunt extenuată de consecințele pasiunilor haotice și ale alegerilor pripite pe care le-am făcut o viață întreagă.
 
Mănâncă, roagă-te, iubeste - Elizabeth Gilbert.


*¨¨* ♥♥~♥ *¨¨* ♥♥~♥ *¨¨* ♥♥~♥ *¨¨* ♥♥~♥ *¨¨* ♥♥~♥♥~♥ *¨¨* ♥♥~♥*¨¨*
 
Elizabeth Gilbert, Eat, Pray, Love


If I love you ....
  you can have everything. You can have my time, my devotion, my ass, my money, my family, my dog, my dog’s money, my dog’s time—everything. If I love you, I will carry for you all your pain, I will assume for you all your debts (in every definition of the word), I will protect you from your own insecurity, I will project upon you all sorts of good qualities that you have never actually cultivated in yourself and I will buy Christmas presents for your entire family. I will give you the sun and the rain, and if they are not available, I will give you a sun check and a rain check. I will give you all this and more, until I get so exhausted and depleted that the only way I can recover my energy is by becoming infatuated with someone else.

Postare înscrisa la Citate Favorite!


Friday, 1 February 2019

O portocală ...

 
Ai tras în piept vreodată mirosul parfumat și de ne confundat al unei porocale? Eu am acum în față o portocală aromată care așteaptă .... dar mi-am pus întrebarea: - Câte amintiri, imagini, râsete ale copilăriei sau poate momente de tristețe mi-au adus o portocală? În față ochilor se derulează cu repeziciune un film în care mă văd mică, dimineața, lângă ghetuțele puse cu atâta nerăbdare de seară pentru Moș Niculae sau așteptând cu mari emortii, lângă bradul de crăciun să vină Moș Crăciun!. O amintire tare dragă mie ... a fost atunci când îmi doream cu ardoare o păpușă și am sperat din suflet să o primesc dar am găsit ghetuța într-o sacoșă cu portocale pe care se sprijinea "râzând" o nuielușa! Desigur că am plâns atunci, dar mama cu vocea ei dulce mi-a spus: - Nu ai observat că în sacoșe este doar o ghetuța? Cred că ar fi bine să o cauți și pe cealaltă. Desigur că am găsit-o plină de bomboane și ciocolată, dar nici urmă de păpușă! Atunci mi-a explicat mama, că doar moș Crăciun aduce jucării ... trebuia să mai am răbdare! Deci o sacoșă de portocale poate conține lacrimi de tristețe, raset de bucurie și speranță!

Apoi portocala îmi mintește de serbările de iarnă de la școală, din liceu unde împarteam cu colegii o portocală "în feliuțe" că să aibe aproape fiecare "din gașca noastră" câte una, pentru că la vreme aceea portocala era "marfă de contrabandă" !

Dar cea mai frumoasă portocală am primit-o de la soțul meu! În permisia de revelion, pentru că era în armata, a venit foarte surâzător și bine dispus ... ok, așa era el atunci mai mereu dar acum ... era ceva schimbat! Și acum am fluturi în stomac când îmi amintesc ... La un moment dat primesc de la el o portocală? O porticala? Ok, era marfă rară pe vremea aceea dar ...?!! Mă întreaba:
-"A ce miroase?! Îți place cum miroase?!"
- ... Duhh ... Da, a portocală, a ce alceva?! Și da, îmi place cum miroase! De ce?
-Nu vrei să o desfaci?
-Acum? Vrei tu portocală?
-Nu eu nu vreau am crezut că tu ... ??
Ok, hai să o desfacem! Sincer nu știu cum a făcut, dar a reușit să cresteze în portocală (în așa fel încât eu nu am văzut!) și a ascuns inelul de logodnă în ea! Am rămas fără cuvinte ... Mai multe nu va spun! :))
 
 
Și parcă natura mi-a citit gândurile și a vrut să completeze tabloul desfășurat în jurul portocalei de acum 42 de ani și a cernit un strat de zăpadă afară!
 
 
Apoi mă văd în rolul de mama, când fiecare copil al meu gustă prima dată din sucul ei dulce acrișor .... nu cred că am să uit vreodată mimica fetei fiecăruia dintre ei ..De exemplu fiul cel mic nu a schițat nicio grimază, ptr el era ok gustul portocalei, în schimb băiatul cel mare și fata ... păcat că nu aveam pe vremea aceea aparate de filmat sau fotografiat așa cum le am azi! Imagini care au rămas impregnate în memoria mea dar pe care nu le pot printa ... păcat! Apoi când "gospodina bubulina" fiică mea a încercat să facă pe cofetarul și să coacă primul ei check.
-"Cum mamă, se pune coajă rasă de portocală? Dar e bună?!" :))

La maturitate după ce am ajuns în Olanda am făcut un curs de asistent psiholog cu precădere bătrânii cu probleme de memorie! O doamne, cât de tare se bucurau dacă le desfăceam portocala. Erau că și copii care fremătau de nerăbdare și ochii le straluceu de emoție... Pentru unii eu eram fiica, nepoata sau chiar mama, diferența de vârstă se topea și ei erau fericiți că în sfârșit și-au regăsit "familia"! Mă gândesc mereu cu drag la acea perioadă!

Dar să revin la portocală de acum ... care stă și așteaptă să fie desfăcută ca să-mi ofere gustul ei dulce acrișor și plin de atâtea savori ale vieții! Voi aveți amintiri "cu o portocală"?

 
Zuzu mi-a dat microbul și  de la această melodie mi-a venit idea ... portocalei!
Încurcate sunt căile Domnului!  :))))))