Tuesday, 28 August 2018

Parfumul bunicilor - Poveste parfumata

Timpul s-a scurs ca nisipul dintr-o clepsidră. Copilul cu ochi mari, de culoarea castanelor și cu bucle la fel de maronii, a crescut încetul cu încetul. Îmi amintesc de vremurile copilăriei dragi care acum îmi par atât de îndepartate. Trecutul îl văd prin amintiri ale jocurilor ce păreau că nu se mai termină. Dacă ar fi să aseamăn trecutul, perioada copilăriei cu un miros, l-aș defini prin mirosul florilor de cireș din curtea bunicilor. Parfumul îmbietor mă însoțea în fiecare primăvară în jocurile din curte, în poveștile citite la umbra ciresului bătrân ce mă îmbrățișa parcă duios. Uneori citeam cu voce tare sperând că mă va auzi și-mi va răspunde. Vorbeam cu petalele ce cădeau ușor într-un dans divin, lăsând miresma lor să-mi între în suflet. Orele petrecute dormind în iarbă moale, la umbră prietenului copac, imbatandu-mă cu mirosul florilor, mă făceau să mă simt că o prințesă.Nu voi putea uita mirosul de flori de cireș al copilăriei pe care mi-l amintesc cu bucurie și tristețe că s-a terminat.

Și pentru că tot scriam de bunici ... parfumul bunicii mele este legat de "vremea comunistă", când parfumul se dădea "vărsat" ca și făînă și zahărul ... Și acum simt mirosul bunicii, deși nu îl pot definii ...trandafir, garoafă, lavandă, nucșoară, busuioc, năut ... toate la un loc amestecate și toate aducând cu ele dorul de bunica. Știu sigur că bunica își numea "parfumul" odicolon ...

Bunicul folosea "after shave" care de fapt era o simplă "loțiune de ras"! Era o soluție, având la baza tinctura de șoc, al cărui parfum se consideră a fi bărbătesc. Orice bărbat, dacă se respectă, își masă față, după ras, cu câteva picături de loțiune și era pe loc împrospătat, mirosind a șoc. Iar bunicul se respectă pentru că avea o mică antrepriză și trebuia să fie prezentabil.



Apoi îmi amintesc de vremea "parfumului bulgăresc"! Parfumurile românești nu erau apreciate - nici nu aveau de ce - și, ca urmare, deveneai onorabil dacă făceai rost de unul bulgăresc, "de roze".
Țîn minte că în joacă mea cu Liliana, fata unor vecini ai bunicilor, cu câțiva ani mai mare ca mine, am șterpelit stcluta "de roze" a bunicii și ne-am făcut odicolon! dizolvând câteva picături de parfum bulgăresc într-un flacon cu alcool. Noroc că bunica era o femeie tare bună și nu sa supărat de ispravă noastră!

Dacă de data asta parfumurile mele nu au nume, va asigur că sunt bine ascunse în sufletul meu și sunt grozav de valoroase, de aceea am vrut să le împartasesc cu voi!

Poveste parfumată care are că tema "Parfumul unei persoane din trecutul tău" a fost inițiată cu drag și deosebită gingășie de Mirela!

P,S Imi cer scuze dar nu am timp sa raspund comentariilor. Cineva drag mie este bolnav, Imi cer scuze de nepolitetea mea, dar asta este situatia.

14 comments:

  1. Oare nepotii nostri isi vor aminti de parfumul bunicilor?Insanatosire gabnica celui drag!

    ReplyDelete
  2. Gingasie in fiecare litera. Picaturi de amintiri parfumate. <3
    Eu nu imi amintesc de parfumul bunicilor - cel mai bine imi amintesc parfumul gutuilor care erau asezate la fereastra, in dormitorul bunicilor materni. :) Intr-un fel, e parfumul lor.
    Insanatosire grabnica persoanei dragi! Multa sanatate!
    Pupici cu drag! <3

    ReplyDelete
  3. I can't recall my grandmother wearing perfume.

    Your person being ill is the priority.

    ReplyDelete
  4. Ce dragi amintiri ai tu aici! Frumoase ganduri, draga Ella!

    Sanatate multa - multa - multa! Trimit numai ganduri bune!
    Pupici!

    ReplyDelete
  5. Sa stii ca ai eu am fost tentata sa scriu de parfumurile bulgaresti si de excursia facuta in Bulgaria cu bunicii mei cand aveam vreo 11 ani, dar m am razgandit :))
    Da, a fost o vreme cand aceste parfumuri, esente de parfum de fapt, aveau farmecul lor :)
    Pot spune ca ma regasesc in ce ai scris 🙂
    Te imbratisez cu drag🤗

    ReplyDelete
  6. Draga mea Ella, întâi de toate, multă sănătate persoanei dragi și liniște ție...! :)
    Îți mulțumesc și nu voi uita că ai reușit să scrii chiar și în aceste condiții, să publici și să fii atât de sensibilă, ai căutat parfumul de Roze, ești minunată, așa cum te știu dintotdeauna! :P
    Amintirea copilărie, a bunicilor, plăcutele clipe în care nepoții sunt în lumea lor lângă dragii lor bunici! Din păcate nu toți au bunici buni, dar iată că noi două am avut parte de bunici și părinți iubitori. :)
    Da, vremea cireșilor în floare, anotimpul cel mai frumos din lume, parcă te văd sub ramurile parfumate, cu prietena din vecini, visând poate la romantice viitoare întâmplări, în timp ce meștereați odicolonul.
    Minunată poveste, caldă și sensibilă!
    Încă odată, multă sănătate și numai vești bune! Mii de îmbrățișări! :)

    ReplyDelete
  7. <3 "odicolon" - daaaaa asa i se spunea <3. Stiu si eu de la Buni (mamaita, mama lui Buni tot asa ii spunea parfumului de pe atunci).
    Cand eram noi mici, varul meu facuse rost de un parfum bulgaresc de tradafir. Mirosea frumos delicat. Ulterior cand m-am intalit cu astfel de esenta nu mi-a mai placut. Se schimbase ceva la ea.. cine stie. Sau poate pentru ca cineva o folosise ca sa "parfumeze" ghiocei :))).


    Minunata este amintirea ta parfumata. Parfum de multa iubire si oameni frumosi si iubiti!!

    Draga mea, iti doresc multa sanatate si putere si celui drag insanatosire grabnica!!! Trimit ganduri bune cu drag!! :*

    ReplyDelete
  8. ce frumoasa poveste... si eu imi amintesc cu mare drag de bunica, nu am cunoscut decat 1, o bunica minunata!!!

    ReplyDelete
  9. Eu nu am amintiri olfactive din acele vremuri dar cumva mi le ai evocat. Cu totii am trait cu acele parfumuri iar tu le ai pus natural in context.
    Sanatate peesoanei dragi tie!

    ReplyDelete
  10. Ella, mă bucur de „revedere” si iti marturisesc ca parfumurile de care vorbesti imi amintesc de copilaria mea, insa de departe cuvantul odicolon intregeste povestea de demult. Iți doresc sa ai o toamna frumoasa cu arome de bine si liniste! Te imbratisez!

    ReplyDelete
  11. O poveste minunată! M-a făcut să evoc casa bunicii și să-mi amintesc parfumul care domnea acolo: parfumul frunzelor de mușcată.
    Sănătate ție și celor dragi ție! Numai bine!

    ReplyDelete
  12. Tin si eu minte parfumul bulgaresc, cu aroma de trandafir. Sincera sa fiu, nu prea era pe placul meu... dar el dainuie si acum in casa bunicii. Are o sticluta minuscula pastrata inca de pe vremurile comuniste (nu ca acum ar fi cu mult diferite) pe care o pastreaza ca amintire.

    ReplyDelete
  13. I think this is one of the most significant information for me.
    And i’m glad reading your article.
    But should remark on some general things, the web site style is perfect,
    the articles is really great : D. Good job…
    หนังออนไลน์

    ReplyDelete
  14. I have such a perfume too, Ella. It is very old, vintage, I think I have it since I was a child. Kisses, my friend.

    ReplyDelete