Friday, 17 May 2019

Gipsy

 
La îndemnul și rugămintea Dianei, mi-am făcut timp și am scris povetea (sumară) a lui Gipsy, cățelușa noastră boxer! Mulțumesc Diana de încurajare!

Era în primăvara anului 1985 când m-am întalnit cu o fosta colegă de școală generală. Se căsătorise și ea și era însarcinată cu primul copil. Bineînţeles că am făcut un schimb de numere de telefon și am primit adresa ei. A rămas stabilit să mergem la ei în vizită următoarea duminică.
Stăteau foarte aproape de noi, în unul din blocurile noi construite de pe bulevard. Următoarea duminică, mi-am luat soața de mână și ne-am prezentat la ei. Aveau un apartament cu 3 camere la etajul 6 dacă nu mă însel. Mai aveau și doi câini, un soricar cu urechile extem de lungi (sau așa am avut eu impresia atunci) și o boxerită frumoasă foc, dar cu o privire tare tristă. O chema Gipsy! Dădea sărăcuța din ciotul ei de coadă (pe acea vreme era aproape obligatoriu să fie tăiată coada la această rasă de câini) dar ochii nu spuneau ceea ce mișcările corpului ar fi vrut să demonstreze! Era pur și simplu nefericită! Și am uitat ... avea ghearele foarte lungi, ceea ce însemna că petrecea foarte mult timp în apartament! M-am gândit atunci că poate de aceea era tristă ... dar aveam să aflu mai târziu adevărâtul motiv. După vreo două, trei săptămâni au venit și ei în vizită la noi! Fericire mare pe Gipsy și pe celălalt cățel, să-i zic Patrocle pentru că am uitat cum îl chema, ptr că aveau voie să stea afară fără lesă și fără comenzile obligatorii ... stai, așază-te, nu fugii ..... etc. Noi stăteam la curte și era una destul de mărișoară așa că puteau ambii câini să se joace. Și cam aici s-au terminat vizitele noastre pentru acel an. Prietena mea a născut la sfârșitul verii și desigur era ocupată cu cel mic, doar "băieții" mari se mai întalneau rare ori la o bere.

Într-o zi ne pomenim cu Doru și cu Gipsy la noi! Din una în alt, fără prea multe explicații ne întreabă dacă vrem să o luăm noi pe Gipsy?!! Cum să o luăm? Să stea la noi o perioada sau cum ...? Nu, să fie a noastră ptr că apartamentul lor devenise și mai mic de când a venit Alex pe lume și pentru că nimeni nu mai are timp de Gipy! Desigur că o vrem! O cățelușă așa de frumoasă, cum să nu o iubești și să o vrei? Din momentul în care a plecat Doru, Gipsy a devenit alt câine! Era veselă, se alinta, era foarte ascultătoare, ce mai ... era o minune de câine! Devenise foarte protectoare cu băiatul meu cel mic. Poate ptr că era doar un bebeluș sau poate pentru că puteau "comunica" de la aceeași înaltime, cine știe, dar cert este că dacă fiul meu scotea un singur sunet de disconfort, Gipsy era prezentă să vadă ce se întamplă. Când cel mic stătea în premergător, bucuria era mare și pentru el și pentru Gipsy! Baiețelul meu o putea "motodi", vorba lui mama soacră :)) după placul inimii iar Gipsy îl putea urmări foarte grijulie și îl putea "pupa" în voie ... de eram uneori nevoită să-l bag direct la baie pe cel mic! :)) Da, știu ... nu era "higienic", numai că Gipsy era vaccinată la zi și uite așa copilul meu cel mic dar și ceilalți mai mari, stăteau cu imunitatea ridicată că nici răciți nu erau ... mai niciodată! Într-o zi o prietenă de-a mea, Claudia, a venit în vizită! O croitoreasă de care cu greu m-am despărțit atunci când am plecat din țară și o femeie extraordinară! Atunci când Claudia a intrat pe ușa și la văzut pe cel mic în premergător, a scos niște sunete de exclamație un pic mai înalte decât normal, iar Gipsy a crezut că-l ceartă, asta e bănuiala mea, cert este că a fost direct în picioare și fără niciun pardon a sărit la prietena mea, fără să o muște dar cu colții dezveliți și mârâind groznic! A fost tare greu să o calmez și pe una și pe altă! Gipsy a continuat să mârâie pe înfundate iar Claudia mea, mai să leșine de spaimă! :)) Mereu după aceea glumeam cu ea când venea pe la noi, "dacă nu ești fată bună, o chem pe Gipsy!" :))

 
 
Un alt prieten comun vine într-o zi la noi și o vede pe Gipsy ... huh? E chiar Gipsy? Da, de ce te miri așa? Și de aici am aflat o grămadă de lucruri urâte despre Doru, că doar de aceea sunt prieteni pe lume ... Gipsy era bătută zilnic, atunci când creierii lui Doru se abureau de alcool (ceea ce se întampla foarte des, adică zilnic), îl apuca dresajul cu Gipsy ... și asta se întampla cu pumni și picioare ... Eu una am plâns de m-am umflat când am auzit prin câte a trecut săraca. Și în plus atunci când avea vreo trei ani jumate avusese un accident, o lovise o mașină și doctorul care o tratase atunci a spus că nu va mai putea avea puppy niciodată. Trist, foarte trist! După ce a terminat de povestit prin ce a trecut Gipsy, prietenul nostru pur și simplu ne-a strâns mâna soțului meu și mie că într-un fel să ne mulțumească că am scos-o din iad pe Gipsy!
După vreo lună și ceva ne pomenim cu Doru la noi. Curios cum e cu Gipsy ... doar că Gipsy nu era deloc încântată să-l vadă! Chiar a sărit la mâna lui când a vrut să o mângâie, spre mirarea lui ... - Da ce i-ați făcut fraților de nu mă mai "iubește"? Sinceră să fiu, nu te-a iubut niciodată iar acum se teme că vrei să o iei din nou în iad ... Tot restul vieții ei, de câte ori se "întalneau", Gipsy și Doru, ieșea cu lătrături, mârâituri și parcă Gipsy vroia să zică ... - I-al după mine că-l omor! :)))
Se atașase foarte mult de noi, iubea casa și curtea, era prietenă cu toată lumea cu excepția lui Doru, dar avea o limită! Dacă intrai pe poartă chiar dacă noi nu eram acasă, ceea ce nu se putea întâmpla ptr că poarta era încuiată mai mereu, atunci era ok! Puteai să pleci tot pe poartă ... logic! Dar, dacă săreai gardul ptr că credeai că între timp am surzit și nu auzeam soneria și apoi vroiai să sari iarăși gardul, că să pleci ... riscai să rămâi fără tendoane la picioare, așa că cel mai cinstit era să aștepți până venea cineva acasă! Un prieten pe care Gipsy îl cunoștea dar care a sărit gardul ... nu a mai putut să plece până nu am venit noi! La cea mai mică mișcare îi arătă colții ... Asta da paznic!

 
Ar mai fi foarte multe de povestit despre draga mea Gipsy! Despre faptul că totuși a reușit o dată să aibe 4 puppy și că până și doctorul a rămas mirat de asta! Despre faptul că îl iubea pe soțul meu atât de mult încât când el venea acasă, soțul meu era lumea ei. Îl asculta orbește fără ca soțul meu să ridice vocea. Pot spune că era cu adevărat devotată "ca un câine"! Nu vă spun cum a murit pentro că nu vreau să-mi mai amintesc și nici pe voi să va întristez. ... Dar așa cum a spus doctorul a murit " de moarte bună", deși în opinia mea mai putea să trăiască ...În scurta ei viață de aproximativ 13 ani, sper că perioada în care a stat la noi (7ani) a fost fericită!

Mai sper din suflet că există acel "rainbow bridgi" și că Gipsy, Tigruta, Slimy, Cocuța, Dingo ... nu mai știu nume dar știu că au mai fost câteva animăluțe, să mă aștepte acolo și să le pot revedea!!!

 Toate fotografiile sunt de pe pixabay.com

32 comments:

  1. Replies
    1. That is the face that boxers usually have ...

      Delete
  2. am citit asa cu un nod in gat
    de emotie, de drag, de suparare ca sunt oameni care nu-si merita numele
    un suflet, chiar daca are doar blanita, tot suflet e <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai dreptate!
      Noroc ca, din cate stiu eu, nu a mai avut niciodata alt caine! Gipsy a fost asa de deosebita! <3

      Delete
  3. Duioasa poveste, povestita cu sensibilitate. Eu care-s mama de animalute ce sa zic, imi place la nebunie. Ma bucur ca ai scris povestea lui Gipsy. Speram cum ziceai ca ne vom gasi undeva toti. :) Numai bine!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc Ina!
      Mi-a fost tare greu sa-mi reamintesc toata povestea ei. a fost un caine care merita sa traiasca 100 de ani!
      O zi frumoasa îti doresc!

      Delete
  4. Of, Ella, ce tare m-a emoţionat povestea asta! Cu adevărat un prietem este orice câine. Mă zburlesc când aud de oameni care îi lovesc, nu pot înţelege şi basta.

    ReplyDelete
    Replies
    1. De obicei noi spunem cateo data "te porti ca un animal" ... dar cred ca pur si simplu jignim animalele cu aceasta afirmatie! Noi oamenii ne purtam ca niste bestii, nu numai cu animalele ci si cu semenii nostrii.
      Multumesc, Potecut! O zi placuta!

      Delete
  5. Sunt multi caini nefericiti. Mult timp nu observam acest fenomen, dar de cativa ani mi-i arata sotia; cred ca asta se intampla de vreo 15 ani de cand merge des la fiica noastra din Olanda...
    Toate cele bune!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pur si simplu nu stiu cum ar fi sa traiesc din nou în Ro si sa vad atata rautate si durere ... si nu numai în randul animalelor ..
      Multa sanatate!

      Delete
  6. Eu am avut un catel (Pongo) si o pisica (Casandra). I-am iubit foarte mult.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Poate ca ai sa-i iei si Sofiei un animalut ... este foarte important sa învete sa le iubeasca!

      Delete
  7. Dear Ella!

    I love both cats and dogs. They are so cute. Many people do not treat their animals well. I get so angry at them!
    I wish you a nice weekend!
    Hugs!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Thank you so much, dear Marit!

      You're right, the bad people are the beasts, not the poor animals!
      I wish you a nice weekend too!
      Hugs!

      Delete
  8. Tare emoționantă povestea lui Gipsy! Mă bucur mult că a avut măcar a doua jumătate din viață fericită. Câinii din această rasă se pare că se mai numește "prietenul copiilor". Așa am mai auzit. Pentru că sunt câini dulci și prietenoși.
    Ce ne-am face fără ei, patrupede minunate. Câte învățăm de la ei! <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, ai dreptate, sunt foarte prietenosi cu copii. Gipsy dadea întaietate copiilor mei si apoi puilor ei ...
      Ceva foarte ciudat! Avem destule de învatat de la ei! :)

      Delete
  9. Ma bucur mult ca ai scris despre Gipsy! Ii multumesc si eu Dianei! :)
    Cu siguranta a fost fericita si norocoasa sa va aiba. Si voi pe ea, desigur!!
    Imbratisari cu drag de la mine si Kouki!

    ps: Ce intamplare ca citesc chiar azi despre ea - se implinesc 99 de saptamani de cand mi-a plecat cretul tot asa, prea devreme!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si eu multumesc ca ai avut rabdare sa citesti! :))
      Sper ca pana la urma sa reusesc sa retin numele lui Kouki ... ca nu puteai sa-i zic Azorel! LOL

      ps. Tot acolo te gandesti? E greu sa uiti, asa e?

      Delete
    2. Inevitabil. Nu am cum sa uit-- stii cand e parte din sufletul tau, nu ai cum. De exemplu si acum dupa 27 de ani, cand imi amintesc de ziua in care am pierdut-o pe Roni, catelusa noastra de la bloc, ma doare inima.... si stiu exact cum a fost ziua aceea de duminica.

      Daca iti e mai usor ii poti spune Papi (asa i-au zis cei de la adapost :D).
      Azorel e un nume tare frumos, dar nah.. el e raza noastra de speranta (sau bucurie luminoasa). Kouki :P

      Delete
    3. Nici eu nu pot uita unele pisicute pe care le-am avut ... ca asa e viata! :)
      Desigur ca eu vreau doar sa te necajesc (glumesc cu tine!), Kouki este numele si cu asta basta! :))

      Delete
  10. Multumesc, multumesc, multumesc, Ella draga, pentru povestea catelusei Gipsy! <3 Am citit-o de doua ori... si ma induioseaza. Cainii din rasa boxer imi plac foarte mult - as zice ca e rasa favorita, dar cam toate rasele (inclusiv maidanez imperial) sunt preferate. :)
    Recunosc atat de bine comportamentul ei! Se zice ca boxerii sunt cei mai suparaciosi caini - pot pleca de acasa de nebuni daca simt ca nu sunt iubiti. :)
    Ce fain ca ai lasat-o cu cei mici! Sunt foarte jucausi! Oho! Sunt si tare pupaciosi! :)) Masculii boxer mai putin (am avut si o catelusa si un catel, mai apoi).
    Si noi am avut animalute pe langa noi de cand ne stim; caini care sa "locuiasca" la noi nu am avut cand eram mici, dar mereu ne aducea tata cate un pui de caine pe care il tineam vreo luna, apoi ii ducea la proprietari. Poate ca e intamplare - desi nu cred - dar nici noi n-am racit prea des cand eram copii (nici acum nu racim des) :) Pe scurt: nu suntem bolnavicioase.
    Cat despre relele tratamente de care a avut parte draga de Gipsy... nu e de mirare ca il maraia pe fostul proprietar - si bine ii facea! Imi place si faza cu simtul proprietatii: poti intra, dar nu mai poti pleca. :)) Bony raspundea la comenzi pe "muteste" (la semne) si cand la usa suna cineva care nu mai voia sa plece ii faceam semn sa vina si ii sopteam "Hotul!" Latra ca nebuna!! :)) si cine era la usa fugea ca din pusca! Bony statea lipita de mine! Si daca dansam, si era pe acolo, se zbatea sa intre intre mine si partener. Iar Boby, pe strada, nu lasa pe nimeni sa se apropie mai mult de o lungime de brat!
    Trebuie sa ma opresc! M-a luat valul citind despre Gipsy! A trait mult, totusi - media de varsta pentru aceasta rasa ar fi de 10 ani (unii zic 11, altii 9 ani). Bony a murit la varsta de 9 ani, Boby avea 10 sau 11 (nu stim exact cat avea cand l-am gasit); si am intalnit un boxer care avea 16 ani.
    te imbratisez cu drag! Weekend frumos iti doresc! Pupici! <3

    ReplyDelete
  11. Gipsy nu se supara ... sau nu se supara pe noi! Erau anii '80 cand era tare greu sa gasesti mancare potrivita ptr ea. As fi vrut sa o am acum, sa o rasfat asa cum merita!
    Am uitat sa mai scriu o întamplare haioasa ... cel mic a fost mai încet la mers, dar la mersul în "patru labe" era campion!
    Tocmai cei dadusem lui Gipsi sa manance (tocana de legume!) si cel mic cerea disperat sa-l las pe jos! Ok! Hai pe jos ...
    si a luat-o la fuga" spre bucatarie! Ma întorc sa îndrept asternutul în patut si ... era prea liniste totusi în casa ...era ceva suspect, Ma dus în bucatarie si ... Bingo!
    Gipsy statea si se uita la cel mic ... care îi manca cu doua maini mancarea din castron ... Era din cap pana în picioare rosu de la sosul de rosii ... Era ceva de filmat, dar pe acele vremuri nu era prea la îndemana "filmatul"
    Dupa ce a facut puii ... pe unul la omorat ea, pentru ca a îndraznit sa manance din castronul ei! Nu a fost foarte bucuroasa ca avea puppy, a trebuit sa-i hranesc eu, departe de ea ptr ca ♫I maraia constant .. atunci cand erau un pic mai marisori. Cred ca asta ne-a si determinat sa nu o mai lasam sa faca pui.
    Multumesc ca mi-ai citit povestea ...
    Iti doresc un weekend placut! Pupici! <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ca haioooos! :)) Nu te-a durut burta de râs cand l-ai vazut pe cel mic la blidul lui Gipsy?!! Eu râd doar imaginandu-mi scena!!!
      Ce chestie, sa-si omoare puii! E de intels, totusi, pentru ca boxerii sunt, cumva, egoisti, in sensul ca vor sa se bucure numai ei de atentia oamenilor. Bony nu avea treaba cu alti catei decat daca veneau la noi in casa - atunci ii cam maraia, dar nu era agresiva (se ducea si se aseza sub masa din bucatarie si nu raspundea la chemare). Totusi, cand o prietena a lasat la noi (pentru cateva zile) puiutul ei de caine, Bony nu a vrut sa manance pana nu a mancat puiul!
      Ea n-a "stat" sa faca pui! Ne-am dorit pui de la ea si cat ne-am chinuit sa o imperechem cu un boxer al caror prieteni bipezi voiau si ei pui de la al lor! :)) In anumite perioade ne urmareau cainii prin oras (eram de tot hazul!) dar Bony ii punea la punct pe toti cei care indrazneau sa se dea la ea. Veterinarul ne-a spus ca era foarte atasata de noi si de aceea faca asta.
      Multumesc, Ella draga, la fel! Pupici! <3

      Delete
    2. Am ras de el mult timp ... si acum uneori cand îmi amintesc rad de el ... Uneori facea nazuri la mancare si mereu îl întrebam ... "Da mancarea din castronul lui Gipsy ... era mai buna?" :))))))
      Poate ca este asa cum spui, nu vroia sa ne "împarta" cu alti caini! Cert este ca nu am mai avut caine dupa ea, nici aici nu ma prea înghesuie idea sa-mi iau un caine, este mai greu decat cu pisicile, iar eu sunt o adevarat "catwoman"! :)))) Nu cred ca sunt foarte "autoritara" pentru un caine ... nici la Mishu nu ma pot "impune", iar atunci cand iesi pe strada cu un caine trebuie sa te asculte ... Pe mine nici Gipsy nu ma prea asculta ... zicea ca ma joc cu ea! :))))
      Duminica placuta, Diana draga! Pupici! <3

      Delete
  12. Bună dragă,Ella!
    Impresionantă povestioara ta cu cățelușă Gipsy,am savurat-o până la ultima frază,oare de ce uni oameni nu iubesc animalele?spunând Gipsy mi-am adus aminte de motanul meu.Săptămâna ce a trecut am avut la mine pisica fiului meu cu puiul ei,acum casă este goală fără ei.
    Duminică fumoasă îți doresc și o săptămână plină
    de bucurii,suflet drag!
    Pupici cu drag și mulțumiri de vizită!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna Elenus,
      Nici eu nu înteleg oamenii care nu iubesc animalele ...
      Imi spuneai o data ca poate ai sa-ti iei si tu iarasi o pisicuta, poate ca acum este cea mai buna ocazie sa o faci daca pisica daca fiului tau are pisoi!
      Iti doresc o duminica placuta draga mea! Pupici! <3

      Delete
  13. Off ce viata a avut Gipsy! Dar si-a petrecut o buna parte din viata intr-o familie buna si iubitoare. Si cel mai important, a avut si puiuti- in ciuda a tot ce au spus medicii! Inca putin si mai ca as fi crezut ca Gipsy era de fapt om

    ReplyDelete
    Replies
    1. ... ai observant bine, doar ca nu putea sa vorbeasca!
      Asa este si Mishu! :)

      Delete