Tuesday, 28 August 2018

Parfumul bunicilor - Poveste parfumata

Timpul s-a scurs ca nisipul dintr-o clepsidră. Copilul cu ochi mari, de culoarea castanelor și cu bucle la fel de maronii, a crescut încetul cu încetul. Îmi amintesc de vremurile copilăriei dragi care acum îmi par atât de îndepartate. Trecutul îl văd prin amintiri ale jocurilor ce păreau că nu se mai termină. Dacă ar fi să aseamăn trecutul, perioada copilăriei cu un miros, l-aș defini prin mirosul florilor de cireș din curtea bunicilor. Parfumul îmbietor mă însoțea în fiecare primăvară în jocurile din curte, în poveștile citite la umbra ciresului bătrân ce mă îmbrățișa parcă duios. Uneori citeam cu voce tare sperând că mă va auzi și-mi va răspunde. Vorbeam cu petalele ce cădeau ușor într-un dans divin, lăsând miresma lor să-mi între în suflet. Orele petrecute dormind în iarbă moale, la umbră prietenului copac, imbatandu-mă cu mirosul florilor, mă făceau să mă simt că o prințesă.Nu voi putea uita mirosul de flori de cireș al copilăriei pe care mi-l amintesc cu bucurie și tristețe că s-a terminat.

Și pentru că tot scriam de bunici ... parfumul bunicii mele este legat de "vremea comunistă", când parfumul se dădea "vărsat" ca și făînă și zahărul ... Și acum simt mirosul bunicii, deși nu îl pot definii ...trandafir, garoafă, lavandă, nucșoară, busuioc, năut ... toate la un loc amestecate și toate aducând cu ele dorul de bunica. Știu sigur că bunica își numea "parfumul" odicolon ...

Bunicul folosea "after shave" care de fapt era o simplă "loțiune de ras"! Era o soluție, având la baza tinctura de șoc, al cărui parfum se consideră a fi bărbătesc. Orice bărbat, dacă se respectă, își masă față, după ras, cu câteva picături de loțiune și era pe loc împrospătat, mirosind a șoc. Iar bunicul se respectă pentru că avea o mică antrepriză și trebuia să fie prezentabil.



Apoi îmi amintesc de vremea "parfumului bulgăresc"! Parfumurile românești nu erau apreciate - nici nu aveau de ce - și, ca urmare, deveneai onorabil dacă făceai rost de unul bulgăresc, "de roze".
Țîn minte că în joacă mea cu Liliana, fata unor vecini ai bunicilor, cu câțiva ani mai mare ca mine, am șterpelit stcluta "de roze" a bunicii și ne-am făcut odicolon! dizolvând câteva picături de parfum bulgăresc într-un flacon cu alcool. Noroc că bunica era o femeie tare bună și nu sa supărat de ispravă noastră!

Dacă de data asta parfumurile mele nu au nume, va asigur că sunt bine ascunse în sufletul meu și sunt grozav de valoroase, de aceea am vrut să le împartasesc cu voi!

Poveste parfumată care are că tema "Parfumul unei persoane din trecutul tău" a fost inițiată cu drag și deosebită gingășie de Mirela!

P,S Imi cer scuze dar nu am timp sa raspund comentariilor. Cineva drag mie este bolnav, Imi cer scuze de nepolitetea mea, dar asta este situatia.

Sunday, 26 August 2018

Cu parfum de "nu v-am uitat" ...

 
Mă mai bucură încă de odihnă ..  Deși fac acest lucru acum cu un indiciu ... ma "parfumez" bine pentru maine !
În plus, această vacanță pe blog îmi face tare bine ...
Mă simt liberă ca o pasăre.

 
I still enjoy my rest Although I do that now with a nod to ... "I want to smell good, tomorrow" Furthermore, this blog holiday pleases me very well.
I feel as free as a bird.