Monday, 11 September 2017

Prima zi de liceu ...(Citate favorite 26)

 
...se apropia cu paşi repezi şi inima-mi bătea de parcă vroia să-mi spargă pieptul. Începea o nouă etapă a vieţii mele! Eram hotarata sa fac din ea, cea mai frumoasă, cea mai secretă, cea mai aşteptată, cea mai tumultoasă, cea mai iubită perioadă a vieţii mele. Abia aşteptam să încep călătoria prin „cimitirul tinereţii mele" (cum îi zicea Bacovia), să simt totul amplificat şi să-mi definesc personalitatea, să leg prietenii care vor dura pe viaţă. Am sperat să fie exact cum auzeam la toată lumea: „anii de liceu vor fi cei mai frumoşi ani din viaţă". Abia aşteptam nebuniile pe seama cărora vom râde neîncetat peste ani când o să ne revedem, emoţiile pe care le simţim cu toţii la orice lucrare cu copiuţa ascunsă în fel şi chip sau emoţia primului 2, luat ca şi premiu după o repriză rapidă de copiat la fizică atunci cand ne-a prins proful, râsetele din ultima bancă care sfârşeau de obicei într-un duet mut spre deliciul profesorilor acrii. Eram curioasă cum vor fii fetele, având în vedere că eram 28 în clasa mea, şi doar 10 fete iar restul băieţi. De obicei fetele din primul an sunt „invizibile" (desigur ca eu vorbesc acum de vremea lui Matusalem, cand fetele se „înroseau" şi cand răspundeau la strigatul catalogului!)! Poate din cauza emoţiilor, poate din cauza noii uniforme... Îmi doream sa port acea uniformă de liceu. Aveam impresia că îmi dă „prestanţă" mă făcea mai interesantă si poate mai matură! Singurul lucru care nu-mi plăcea, era bentiţa aceea incomodă pe care eram obligate să o purtăm. Nu-i înţelegeam rostul şi nu îl înteleg nici acum! Eram aşa de nerăbdătoare să simt fiorul primei zile de liceu încât visam cu ochii deschişi cum mi-aş dori să fie, cum vor fi profesorii cum ... Trebuie să recunosc că începând chiar din prima zi "am încalcat regulamentul", pentru că mi-am ondulat parul! Oops! Pe vremea aceea nu erau placi sau alte perii electrice cu care îţi puteai aranja părul, asa că dupa ce că emoţiile erau mari, bigudiurile rigide aproape că nu m-au lăsat sa dorm toată noaptea! Noroc cu admosfera festivă şi cu diriginta care era profesoară de desen şi care a înţeles „modul meu artistic de a mă exprima" în prima zi de liceu, altfel riscam o nota mai mică la purtare! Si uite aşa, pentru ea am rămas "Micky-duţă"! Cât de dragă mi-a fost acea femeie! Iar acum, când mă gândesc cât de repede au trecut toate aceste „condimente" ale adolescenţei îmi dau seama că trebuia să profit la maxim de acei ani, pentru că nu se vor mai întoarce niciodata, din păcate...

Astăzi nu am citate favorite, dar am o poezie a lui Bacovia (poetul preferat din zilele de melancolie ale liceului! :)) care ma inspirat să fac această postare! Succes la scoală dragi liceeni, aceştia chiar sunt cei mai frumoşi ani! :)
 
 

Liceu
 

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
Pedanţi profesori
Şi examene grele...
Şi azi mă-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!
 
Serialul "Citate favorite",  are sloganul "Click&Comment Monday" !

 

38 comments:

  1. M-ai zapacit, Mikyduta! :) Imi place cum suna; sper sa nu te superi ca m-am adresat astfel. :) Am asa, senzatia, ca tare ti se potriveste. :)
    M-a dus in larg valul nostalgiei! :)) Am detestat cu pasiune uniforma (in general, dar mai ales cea de liceu) si mi-am facut "la comanda" ceva care sa-mi avantajeze corpul fusiform (in sacul zis sarafan parca eram coada de matura) :) Cate probleme mi-au mai facut unele profe! Cat despre bentita... Diriga din clasa a XII-a ne-a trimis (pe mine si inca doua colege) sa facem noi poze pentru diploma de absolvire, pe motiv ca nu aveam bentita!) Au fost ani super frumosi, e drept, dar am plans de bucurie cand am terminat! :) Asa cum am plans de ciuda in prima zi din clasa intaia... :) Nu voiam la scoala!
    Gata, am revenit la mal!
    Draga Ella, iti doresc sa ai o saptamana minunata! Pupici! <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. * Mickyduta. :) Mi-e foame... :) mananc litere.

      Delete
    2. Eu am iubit uniforma! Si acum daca m-ai pune m-as îmbraca cu ea. Desigur ca aveam vre-o 3 sarafane pe care le tot roteam, sa nu-ti mai zic de camasi ca erau vre-o 5 cred. Le cambrasem si pe unele si pe altele. :)) Niste pense facute pe spate ajuta enorm la forma de sac care o dadea sarafanul! :))) Ai dreptate, ieri m-am uitat, nu am bentita in fotografie si nici camasa macar, aveam o maleta albastra care o purtam cu mare drag. Vezi, aia de la liceul meu nu au fost foarte drastici! :))
      Multumesc de urare, si saptamana ta sa fie fantastica! Pupici!<3

      Delete
    3. Ce bine ar fi daca literele ar tine de foame! Hahahahaha ....

      Delete
  2. Ca eleva...am provocat dirigintei multe atacuri de panica din cauza sacoului pe care ma incapatanam sa nu-l port sau din cauza parerii mele despre uniforma. Ca profesoara de filosofie...nu am tinut niciodata cont de micile (sau marile) cochetarii ale fetelor. Sunt chestiuni de suprafata. Nu uniforma il face pe elev, desi il avantajeaza.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai dreptate! Era o vorba care spunea "nu haina face pe om" dar doar îi da prestanta! Eu la uniforme gasesc un lucru bun, elimina barfa, concurenta fetelor de a se îmbraca cu haine de firma, daca vrei, uniformizeza clasele sociale. :))

      Delete
    2. Multumesc! :)
      Vroiam sa completez cu faptul ca liceele din Anglia care sunt considerate bune, au uniforma! :)

      Delete
  3. Eu am purtat uniformă doar în clasa I, după aceea n-a mai fost obligatorie. :)
    La liceu, eram 8 fete într-o clasă de 20-30 (nu mai știu exact numărul), la mate-info, dar am fost o clasă destul de unită. Pentru mine liceul a fost interesant pentru că aveam niște colegi ”trăzniți” și amuzanți, în comparație cu facultatea care mi s-a părut tare plictisitoare. :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deci am dreptate! Anii de liceu au fost cei mai frumosi! :))

      Delete
  4. Nu știu de ce te suspectez că ți-ai păstrat ceva din prospețimea, curiozitatea și năstrușnicia din prima zi de liceu. Articolul este tocmai după sufletul meu, versurile-la fel, iar cireașa de pe tort-poza cu Teodora Mareș din ”Declarație de dragoste” actrița mea prefrerată. Să ai o zi veselă, luminoasă și cu spor, dragă Ella! :) <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. "Eu sunt un zbor frânt
      O melodie de aripi neterminată,
      Un pas desculţ pe o plajă fierbinte
      Un zâmbet pierdut în râsul tau."
      Poate ca trebuia sa aleg poezia lui Şovu din acel film, dar atunci nu mai era vorba de liceu... Adica era vorba ��, dar nu de prima zi ci despre zilele care vor urma ... ������ Stii tu ce vreu sa zic! ��
      Teodora Mareș este cu 3 ani mai mica decat mine ... de aceea am ales fotografia cu ea, suntem cam din aceeasi perioada!
      Sa ai o saptamana minunata draga mea, cu spor si realizari! Pupici! <3

      Delete
  5. Si mie imi placea uniforma mult de tot. Cat priveste bentita niciodata nu statea cum as fi vrut. Am avut profesori minunati. De cele mai multe ori invatam pentru ei, ca ne-ar fi fost jena sa nu stim ceva, dupa cat de frumos predau. Ce perioada frumoasa! Multumesc de aduceri aminte, Ella draga! Desi, nu sunt prea multe. Totul parca e undeva in ceata, nici eu nu prea stiu de ce. Poate din cauza examenelor. Am fost generatia care le-a prins pe toate: la intrare in liceu, la mijloc si la iesire! :D

    O saptamana minunat vesela si optimista sa ai! Pupici! <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. Treapta întai, treapta a doua... oops! Te-ai dat de gol! Oare esti de generatia mea? 😅

      Iti multumesc de urari! Si saptamana ta sa fie grozav de frumoasa!
      Pupici! <3

      Delete
    2. Dar ai mai tras tu concluzia asta, candva... Altfel cum s-ar potrivi niste lucruri atat de... interesant?

      ... De unde ai luat emoticoanele? Ca uneori simt si eu o nevoie... :D

      Delete
    3. Am înteles Maria Ta! ♥

      Le-am luat de pe instagram, adica le-am copiat! Gna-gna-gna!👀

      Delete
  6. Ooof, ce mi-ai făcut! Abia acum am simţit emoţia începutului de şocală, de liceu. Până la ora asta nu m-a emoţionat deloc ideea că a început.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hahahaha... 1-1 Egalitate! 😅
      Iti amintesti ce mi-ai facut cu postarea lui Drupi? piccola e fragile ... tot de pe vremea liceului! 😅

      Delete
  7. Ce dor imi e de liceu! Nici nu iti poti imagina... astazi a fost o zi plina de melancolie pentru mine, cand am vazut "raurile" de copilasi curgand spre scoli.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Poate ca la anul ai sa-i întampini tu la scoala! 😅

      Delete
  8. ani de liceu... cand la mate dai de greu... :)
    o perioada super!

    ReplyDelete
    Replies
    1. mai, mai ... hahahaha...
      nu a fost material mea preferata, recunosc, dar nici de greu nu am dat! :))

      Delete
  9. mi-a plăcut mult postarea ta ! acum înţeleg de ce semnezi câteodată Micky-duţă !!!
    frumoase amintiri ai păstrat din anii de liceu !
    ai ales bine şi Bacovia - scorpion mic ce eşti !!! şi pe mine, azi, sufletul m-a trimis către ceva legat de şcoală !!!
    pupic !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asta este numai începutul! Am asa de multe, si asa de frumoase amintiri...
      Daca as putea sa ma întorc în acea perioada... ce bine ar fi!
      Da, cred ca toti scorpionii sufera de "Bacovia" ! :))
      Pupici! <3

      Delete
  10. Frumusețea amintilor tale contrazice versurile sumbre ale lui Bacovia, dar contrastul a reușit să-mi reînvie în memorie și amintirile frumoase, și pe cele mai puțin frumoase din vremea liceului. Cea mai frumoasă vreme din viața unui om!

    Numai bine, dragă Ella!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, ai dreptate, numai ca asa este si adolescent asa au fost si anii de liceu, cu dulce si amar! :)

      Toate cele bune, Zina draga!

      Delete
  11. Ce amintiri! Nostalgie, drag, nervi, iarăși drag! Prieteni, colegi, profesori buni și groaznici, pe toate mi le-am amintit, citind frumoasa ta postare! Tinerețe, uniformă strâmtată și ajustată cu fermoar lung în față, cămașă albastră făcută la comandă, 48 de kg și o față îngustă, pe care toți profii o remarcau, iar asta-mi plăcea, evident. Dar nu-mi plăcea bentița, căreia i se spunea ”cordeluță”, care era o tâmpenie incomodă și din cauza căreia m-am mutat de la liceul Racoviță... uite că până acolo s-a ajuns, ca o profă de mate să-mi dea un 3 pentru că-mi scosesem cordeluța! Și-mi plăcea matematica, dar de atunci nu mi-a mai plăcut, ”bună” profă, să te îndepărteze de materia ei! Apoi șefă de promoție, momentul în care am predat cheia clasei a IX-a, care ne urma, totul! Parcă mă bucuram un strop, dar nu știu de ce. Poate se prea politizase școala, uteceul și pecereul se băgau în frumoșii noștri ani de liceu. Îmi place poezia cu care ai completat postarea.
    O săptămână minunată, dragă Ella!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ei sa stii ca nu m-am gandit la cate kg aveam atunci dar cred ca erau cu 10 mai putin decat acum! Hahahaha... Zau nu mint!
      Eu nu ma mai strezez de chestiile urate, le am în inma doar pe cele frumoase!

      Spor în tot ce ti-ai propus sa faci, My Queen! ♥
      Pupici! <3

      Delete
    2. Păi ăsta era motivul pentru care îmi strâmtam uniforma! :)
      La mine diferența (kg) e mai mare, dar vorba ta, să gândim doar pozitiv. Cele bune să se-adune, cele rele să se SPELE! ;) :D :)))
      Pupici! :)

      Delete
    3. Sa pastram în suflet doar lucrurile frumoase, Mirela draga.
      Este plina lumea de rautate si uratenii.
      O seara cat mai placuta va doresc! Pupici! :)

      Delete
  12. Bună draga mea!
    Frumoasă descriere și amintirile din anii de liceu ți-au rămas în memorie,mi-a plăcut și poza în uniformă,acum sunt alte vremuri!
    Îți doresc o săptămână frumoasă și plină de reușite!
    Pupici cu drag,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Vad prin ziare care sunt vremurile de acum si nu stiu ce sa fac?! Sa rad sau sa plang?

      Sa ai o zi minunata, draga mea Elenusi!♥
      Pupici!

      Delete
  13. School memories carry us to youth.
    Good week! Hugs

    ReplyDelete
    Replies
    1. It's the luggage to take with me to heaven! :))
      Wishing you a nice week! Besos! :)

      Delete
  14. Ce amintiri frumoase! Ce emoții incredibile îi încercau din plin pe cei mai tineri liceeni. Era ceva deosebit, o etapă superbă din viața fiecărui tânăr. Și chiar ne bucuram din plin de toate acestea. Acum... lucrurile sunt atât de altfel...Dar probabil la fel de frumoase pentru generațiile actuale.
    Numai bine și zile frumoase! :-)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu prea stiu cum este acum cu generatia tanara, desii copii mei au depasit de mult faza de "liceeni" si am supravietuit si aceea faza :)) dar eu tot la generatia mea ma gandesc si o consider foarte ... deosebita! :)
      Multumesc de urare! Si voi sa aveti o saptamana minunata!

      Delete