Tuesday, 23 May 2017

Păpădia, o floare minunată !

Copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre. Ea, pentru fiecare dintre noi reprezintă un basm adevărat și vesnic, plin de momente frumoase și agreabile. Această lume a povestilor ne-a oferit FERICIREA ! Copilăria este cea mai dulce perioadă iar noi toți am muscat din ea câte o bucată. De fiecare dată ne bucurăm de razele soarelui, de o pasăre sau un fluturas, de o floare sau de o melodie.
 
Pe toate le considerăm marunțisuri pe care le-am iubit cu adevărat. Aceste mărunțisuri, ne-au umplut de fiecare data sufletul de bucurie. Cea mai frumoasă floare a copilariei este Păpădia. Tin minte cum asteptam sa-și scoată capul printre firele de iarbă, și să îmi zâmbească. Si astăzi mă îmbie să nu trec în grabă pe lângă ea, să mă opresc! . Mereu îmi aduce aminte de locurile copilăriei mele. Fiind copil sufletul sălta de bucurie, iar inima tresărea de iubire atunci cand îmi împleteam o coronită din floricelele ei galbene. Priveam lumea cu alti ochi, mai luminoși și nu așa critici. Lumea copilăriei îmi pare acum o lume magică, plină de farmec și taine ce trebuiau descoperite de fiecare dată. Cât de mult aș vrea să mă mai simt în pielea copilului de atunci, să trec prin acele emoții frumoase, pe care nu le-am uitat niciodată. Cele mai plăcute și amuzante momente au fost acelea cand zburdam pe pajistea din fata casei bunicii mele. Plină de flori de păpădie.

 
Păpădia m-a învățat și îmi amintește mereu, că nu este suficient doar să visez, e nevoie ca visul să se înalțe în zbor, să se desprindă, exact ca și puful de Păpădie și astfel să fie purtat către locul unde va putea prinde rădăcini, dând șansă altor visuri să se nască.
Odata ce devenim adolescenți/maturi uitam să iubim cu adevarat, uitam să ne bucuram de acel marunțis care de fapt iți poate aduce Fericirea.
 
Nu va grăbiți sa fiți adolescenți/maturi. Nu lăsați copilul din voi să îmbătranească! Retrăiți-vă copilaria din plin, caci ea este o parte din viata noastră și o parte din noi, ce nu trebuie uitată niciodată!

Păpădia, o floare minunată ce piteste-n ea copilăria! Copilăria mea si poate a voastră ...
 

 

22 comments:

  1. Acum stiu de ce imi place papadia! :) Si ma intreb cum de-am putut uita cum imi patam mainile - si hainele - culegand papadii; coronite impleteau altii - eu nu reusesc nici azi sa fac o coronita frumoasa. :) Cati "parasutisti" am lansat, cate dorinte "ne-am mai pus" in copilrie, cum urmaream "parasutistii" si, uneori, ne mai accidentam, pentru ca nu voiam sa-i pierdem din vedere. Ce faina postare, Ella draga! Mi-a adus in minte toata stralucirea copilariei!
    Zile fericite iti doresc, cu drag! Stiu ca "piticul" din tine e viu si e vesel. :) Asa sa ramana! :) Pupici! <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici eu nu ma prea pricepeam sa fac coronate ... acum sunt "maestro emerit" :))

      Sa ramai copil ... o viata! Pupici, Diana! <3

      Delete
  2. Bună draga mea!
    Felicitări pentru superba postare,”păpădia e floare minunată ce
    pitește-n ea Copilăria”!
    O zi pe placul inimii tale îți doresc,dragă Ella!
    Pupici cu drag și mii de îmbrățișări!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc de apreciere, Elenusi!
      Seara frumoasa draga mea! Pupici! <3

      Delete
  3. Minunata postare! Iar pozele sunt superbe. Si acum m-as duce prin iarba, sa culeg papadii sau sa fac Sarei o coronita. Ea este pasionata de "papadiile suflatoare" /asa le spune ea) in care nu mai conteneste sa sufle cu placere. Este cu adevarat o floare a copilariei, a veseliei.
    Numai bine si o zi minunata! :-)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cui nu-i plac papadiile "suflatoare"?! Sara, stie ea ce stie ... :))
      Seara faina va doresc!

      Delete
  4. De data aceasta sînt și eu în pas cu voi, cei ce trăiesc în regiuni mai avantajoase din punct de vedere climatic: am păpădii de jur-împrejur. Sînt frumoase și au o mulțime de calități folositoare nouă, de aceea le iubim, dar amintirea copilăriei ne face cel mai bine. Am citit cu plăcere.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc de apreciere! Poate o data ne spui si noua mai multe despre acele calitati ale papadiilor! Multumesc, Marta!

      Delete
  5. Este minunat sa ma umplu de senin cand citesc despre papadii si copilarie!
    Multumesc pentru un moment plin de frumos, Ella draga!
    Zile superbe si pline de ganduri senine!
    Pupici! <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si eu îti multumesc de apreciere si de urare, Suzana draga!
      Nici tu sa nu uiti, si sa ramai copil ... mereu!
      Sa ai o seara faina! Pupici! <3

      Delete
  6. Frumoase amintiri mi-ai trezit. Coroniţe, coliere, brăţări, inele, de toate făceam în faţa blocului din ele.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deci am avut dreptate! Papadia piteste in ea copilaria! :)

      Delete
  7. Cu adevarat copilaria este o perioada minunata. Eu cand eram mica imi faceam coronite din papadii. Ce le mai iubeam!

    Insa da, ai dreptate, nu ar trebui sa ne grabim sa ne maturizam. E chiar un paradox cand suntem mici abia asteptam sa crestem si cand am crescut, ne dorim sa ne intoarcem in copilarie.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu înca îmi mai aduc aminte ... "lasa ca ma fac eu mare.." Pacat ca nu putem spune si "lasa ca ma fac eu mica... " :)

      Delete
  8. Eu am trait intr-un loc unde eram inconjurata de munti și pajisti. Atunci era greu, la scoala ajungeam după 2 km de mers pe jos, zapezile erau cat casa si nu se topeau usor, dar cand venea primavara-vara...pajistea era plina de margarete si papadii. Doamne, cat mai faceam ghirlande din cozile papadiilor, coronite, impletituri, tot felul. O vecina culegea frunze de papadie si le manca precum salata, alta facea nu stiu ce ceai.Dorinte mi-am pus o mie unu, sufland in ele. Iubesc papadiile si acum, dar asa le numesc eu pe domnisoarele firave si cu capul in nori. Am niste păpădii de fete in jur de mai mare dragul. Minunat ai scris, mi-ai umplut inima. Multumesc.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mereu mi-am dorit sa stau ori la munte ori la mare ... nu a fost sa fie, desi aici este marea relative aproape, dar de munte îmi este tare dor ... Aici un locuiesc eu este aproximativ cel mai înalt punct al Olandei ... Doar norii îmi creaza uneoria iluzia de munte... Dominsoarele fiarve, cresc chiar peste tot aici. Uneori daca nu am grija, invadeaza gradina! :))
      Am auzit si eu de salata facuta din Frunze de papadie dar parca nu am curajul sa o încerc! Sa ai o zi luminoasa si usoara, ca un fulg de papadie! :)

      Delete
  9. De acum, când voi privi o păpădie, îmi voi aminti de tine și copilărie. Zi veselă să ai! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc Dana!
      Uite asa am mai facut pe cineva sa se gandeasca la mine ... sper sa o faca cu drag! :))
      O zi frumoasa îti doresc! :)

      Delete
  10. Coronit, lanticuri, bratari...culegeam un buchetel pe care-l puneam intrun pahar cu apa..se ofileau pana a doua zi, dar galbenul ala de aur ne facea sa ne simtim printese!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Amintiri din copilarie ... :)

      Delete
  11. ..seamănă cu rucola la gust, usor amaruie, iar frunzele trebuie sa fie tinere....

    Mai bine mancam ce stim, mamaia meacunostea frunzele bune de mancat, eu ..nu.

    ReplyDelete
    Replies
    1. A, nu! Nu cred ca ma aventurez sa-mi fac salata de papadie!
      Prefer salata ... de salata! :))) Si tu ai avut o bunica asa îndemanatica? Si eu! Era un adevarat doctor naturist! :)

      Delete