At home with mrs T

Tuesday, 26 March 2019

Pesto cu semințe de cânepă

 
Unul din cele mai populare bunătăți pe care ni le-a oferit Italia, este sosul Pesto. Originar din zona de nord a Italiei, sosul Pesto și-a făcut cu ușurință loc în bucătăriile pofticioșilor din întraga lume. Denumirea preparatului italian vine de la verbul "pestare", care înseamnă "a zdrobi". Dacă îti vine să crezi sau nu, sosul Pesto are propriul sau campionat mondial, Genoa Pesto World Championship! Din câte am înteles eu de pe site următorul concurs va avea loc pe dată de 7 aprilie. Aici găsiți site-ul!


Pentru că fără muguri de pin nu se poate realiza acest produs și pentru că eu am o ușoară alergie la ei a trebuit să caut ceva ca să-i înlocuiesc. Și ce credeți? La sfatul unei asistente medicale am înlocuit mugurii de pin cu semințe de cânepă decorticată .
Semințe de cânepă? ... da, semințe de cânepă! Semințele de cânepă fac parte din lista alimentară de Superfoods. Ele conțin acizi grași omega-3 și proteine și au un gust asemănător cu alunele. Dacă vă uitați la semințe, puți vedea că structura lor arată puțin ca cea a mugurilor de pin.
Aproape toate sosurile pesto conțin muguri de pin sau nuci de caju. Eu consider că este nevoie de semințele de cânepă pentru gust. Am încercat să le las deoparte, dar atunci gustul nu mai este chiar grozav.

 
Ce am folsit eu la prepararea acestui sos:

- o legatură de busuioc
- o legatură de patrunjel plat
- 2 caței de usturoi
- 1,5 linguri de parmezan
- 2 lingurițe de semințe de cânepă decorticate
- aproximativ 40-50 ml de ulei de măsline
- Sare / piper după gust

Puneți toate aceste ingrediente în blender și lăsațil să le amestece până când se creează o masă cremoasă. Gustați și adăugați eventual niște piper și /sau sare...
Ready !!


Da știu că mojarul de marmură și pistilul de lemn sunt uneltele tradiționale, dar cine are răbdare să lucreze cu ele? Și în afară de asta eu nu eram la concurs! :))  Pesto poate fi păstrat câteva zile în frigider, închis etanș și cu un strat de ulei de măsline deasupra.

P.S. Semințele de cânepă nu dau dependență! Mai multe informații depre ele găsiți aici.
 
 
 

Monday, 25 March 2019

Autopsia satanei - Citate dintr-o carte (50)

 
Autor: Luis de la Higuera

Naționalitate: franceză (?)

Titlu original: L’autopsie De Satan
An apariție: 2006

Nota mea: 4/5

Tip carte: roman horror, thriller, mister


Încă o dată instinctul nu ma lăsat de izbeliște atunci când am ales să citesc cartea aceasta. M-a intrigat foarte tare titlul ei. Nu știam nimic despre acest autor și cu atât mai puțîn despre acest român. Este o carte extraordinară ce te ține cu sufletul la gură in permanentă, plină de mister, divergente între religie și știință, oameni îndoctrinați, avari după titluri.
"Când mirosul cadavrului atinse nările părintelui Amedée, acestuia i se făcu greaţă, dar se aplecă totuşi curajos asupra grămezii de carne. Rănile erau atât de adânci, plăgile atât de brutal deschise, că numai colţii ascuţiţi ai unui animal mare le-ar fi putut cauza. De altfel, se putea constata că lipsea o parte din corp, devorată pe loc sau luată. Nu era ceva frumos de văzut, şi-i făcu semn lui Octave să stea deoparte."

Acțiunea romanului se petrece în secolul al XVII-lea. Anul 1655. În vreme ce cardinalii s-au reunit la Vatican pentru a alege noul papă, succesorul lui Inocenţiu al X-lea, Umberto Donatelli este cuprins de o teribilă angoasă, fiind măcinat de un secret care poate oricând să-i schimbe viaţa şi să distrugă Papalitatea. Într-un sătuc din Franța, Lausec, sunt descoperite rămășițele unui schelet de dimensiuni uriașe. Tema religioasă este și ea prezentă, însă este împletită armonios cu misterul și suspansul.
"Tocmai terminase fraza când privirea i se opri la Agnès. Tânăra nu avea nimic din frumuseţile sofisticate pe care le întâlnea din când în când la Paris. Frumuseţea ei era naturală, simplă. Trăsăturile erau fine, iar silueta zveltă nu era lipsită de farmec. Dacă pomeţii un pic ieşiţi, părul abundent şi gura cărnoasă îi dădeau un aer cam sălbatic, blândeţea ochilor îl corecta din plin. Îmbrăcată altfel, ar fi avut mult succes în saloanele din capitală."

Se naște întrebarea; o fiară din negura timpurilor, faptură a diavolului sau diavolul însuşi? Locuitorii sunt panicați și încep să emită diverse teorii. Decis să elucideze acest mister, el pleacă în Provence unde în căutarile lui îl întâlneşte pe Zenon de Mongaillac, un tânar medic care crede că ştiinţa este cea care îi poate ajută să învingă credinţele străvechi. Singură modalitate de a află cui aparţine acest schelet este reconstituirea lui chiar cu riscul de a aruncă în aer toate credinţele, legendele şi statutul Bisericii Catolice. Concluzia la care vor ajunge oamenii este una șocantă. La aceași concluzie am ajuns și eu .... Dacă acesta este adevărul sau nu, vă las să citiți cartea și să aflați. În român este strecurată și o poveste de dragoste dintre Agnes, considerată de localnici vrăjitoare și Zenon, un tânăr medic ale cărui convingeri îi vor schimbă viața.
"Teoria savantului italian, dacă era corectă, îl putea ajuta în cercetările sale. Acesta presupunea totuşi încă multe necunoscute, ridica prea multe întrebări ca să poată fi apărată în faţa lui Athanase sau a celor doi reprezentanţi ai Bisericii. De ce straturile erau de grosimi diferite? De ce materia din care erau făcute nu era aceeaşi peste tot? Cu ce frecvenţă se succedau aceste straturi? Cui anume i se datorau? De ce uneori erau înclinate?"
Cartea este construită destul de bine, personajele nu foarte numeroase sunt interesante, iar atmosfera cărții reușește să te țînă destul de mult cu sufletul la gură. Chiar dacă o parte din acțiune lâncezește un pic, în principiu este o carte destul de bună care merită citită. V-o recomand!