At home with mrs T

Wednesday, 22 May 2019

Granola, made by BucatarElla!

 
Dacă navigați pe internet, sunt convinsă că ați gasit și o mulțime de rețete ptr. Granola. Deseori facută "de casă" și care contribuie la "mâncarea gustoasă și responsabilă"!
Nici eu nu am rezistat tentației de a nu-mi face singură propria Granola! :))

Ce ai nevoie:

- 350 g fulgi de ovăz
-3 linguri ulei de nucă de cocos
- 3 lingurițe de miere
- 3 lingurițe de scorțișoară
- alune (o mână mare)
- migdale maruntite (o mână mare)
- semințe de floarea-soarelui
- semințe de dovleac
- stafide
- chipsuri de nucă de cocos (sau cocos gata razuit)

Preîncălziți cuptorul la 175 gr.

Într-o tigaie, topiți uleiul de cocos împreună cu mierea (nu o lăsați să fiarbă!)
Personal, nu-mi place când mă întalnesc cu bucăți foarte mari de semințe, de alune sau de dovleac, așa că l-am tăiat puțin, nu prea mult.
Amestecați fulgii de ovăz împreună cu scorțișoara, alunele, migdalele marunțite, semințele de floarea soarelui și de dovleac împreună pe tava de coacere (tapetată cu hârtie de copt) sau într-un vas mai adanc pentru început ca dupa ce sunt amestecate tot în tavă ajung!). Odată ce ați făcut asta, turnați uleiul de cocos și cu mierea peste ele.
Se amestecă usor și apoi se poate introduce tava în cuptor.
Se amestecă din nou dupa 6 - 8 minute și se repetă amestecarea până când Granola este bine rumenită și ușor crocantă.
Urmăriți cuptorul bine ca nu cumva să se ardă! Ar fi mare păcat!
După ce granola este gata, adăugați stafidele și chipsurile de nucă de cocos. Lasați-le să se răcească tot în tava de copt.
Dacă puneți Granola într-un recipient cu capac etans, puteți sa o păstrați cu siguranță o săptămână.

Cel mai frumos lucru este că poți să variezi atât de mult cu Granola. Nucile de Brazilie de exemplu, pare a fi foarte gustoasă în granola sau fructele uscate.

Uită-te ce mai ai prin casă și fă-ți ceva bun pentru micul dejun! :)

 
Mai țineți minte căpșuna aceasta care a circulat ceva vreme pe net ? Ei bine, am găsit și eu ceva asemănător în caserola mea cu căpșuni de la Lidl!  "Thumb up" pentru fructe și legume! :))


Dacă faceți Granola și vreți să o serviți și soțului sau prietenului atunci să știți că numai așa poate fi servită!  :))

 
 

Monday, 20 May 2019

Imperiul Pisicilor - Alex Tocilescu - (citate favorite 58)


coperta carte este de aici, eu am citit cartea în format pdf.
 
„Alex Tocilescu este un tip cult, cu imaginaţie şi umor, căruia îi plac muzica, pisicile, conversaţiile şi satul 2 Mai. Aşa sunt şi povestirile lui populate cu extratereştri, politicieni, locatari de bloc, diavoli sau feline: au o naturaleţe absurdă, o impuritate elitistă şi un umor neconvenţional – trei atuuri care pe unii îi vor face să ridice statui, iar pe alţii din umeri. Căci în realismul paralel al lui Tocilescu se intersectează mai toate genurile: parodia şi parabola, satira şi apocrifa, farsa şi pornograficul, fantasy-ul şi autoficţiunea. Ingenioasele sale proze sînt punk, pulp, prozac. Ca şi cum Iisus, Harms şi Tarantino ar intra într-un bar unde cîntă David Bowie. Orice se poate întîmpla. Inclusiv ca barmanul să fie o pisică." (Marius Chivu)

 
Se spune că dacă citești despre pisici, cu pisica din dotare lângă tine ... ești mare iubitor de mâțe! :))

"Imperiul pisicilor" cred că nu este o lectură moale ca blana pisicii mele și mai cred că scrisul lui Tocilescu nu este reconfortant ca torsul lui Mishu, dar cu siguranță este "cartea cu pisici" care te distrează. Pisica apare în toate împrejurarile caraghioase, fiind considerată că o ființă superioară omului. Și nici nu știi ce e mai amuzant: Dumnezeu care și-a pierdut pisica, Iisus venind pe Pământ sau diavolul care este chiar un tip de treabă?!

 
Bine ca mi-am amintit, știai că pisicile sunt receptive la tonul vocii? Ele stiu când le cerți, doar că … nu le pasă de cele mai multe ori.


„Imperiul Pisicilor", de Alex Tocilescu – fragment
 
Colecția „Ego. Proză" 2017Editura Polirom
216 p.

Coborî la etajul trei şi aproape că se ciocni de o asistentă care împingea un cărucior cu tăvi goale. Femeia îl privi scurt, apoi îi zâmbi.
— Aţi venit la fetiţă? Cam târzior!
— Acum am scăpat de la serviciu, zise Constantin.
Asistenta avea vreo 40 de ani sau chiar puţin mai mult. Era îmbrăcată în nişte haine de spital, bluză şi pantaloni, în picioare avea nişte saboţi albi. Avea tenul măsliniu, acoperit de puţin prea mult machiaj. Era o femeie încă frumoasă, Constantin o observase şi la vizitele anterioare, semăna puţin cu actriţa din Amélie, pe care nu îşi mai amintea cum o cheamă. Constantin scoase 20 de lei din buzunar (îi pregătise la birou) şi îi îndesă în buzunarul femeii.
— Ei, nu-i nevoie, spuse aceasta încet şi îi zâmbi din nou.
— Lăsaţi, lăsaţi, zise Constantin.
Merse până la capătul culoarului, apoi făcu dreapta. Ana era în ultima cameră pe stânga. Uşa era deschisă. Constantin intră. Ana stătea în pat cu laptopul în braţe, iar o perfuzie conectată la braţul ei drept picura încet. Avea părul roşu, ca bunică-sa, tuns cu un breton care devenise cam lung în spital. Lui Constantin îi veni iarăşi să plângă. Cum să ţi se întâmple aşa ceva la 14 ani? De fapt, cum să ţi se întâmple orice lucru rău la 14 ani?
— Ce faci, răţuşcă? întrebă.
Ana nu răspunse. Constantin se apropie.
— Hei! Răţuşcă! zise ceva mai tare.
Ana tresări, se uită la el şi îşi scoase căştile din urechi.
— Bună, zise. Mă uitam la un serial.
Constantin se aşeză lângă ea şi o mângâie pe un obraz palid.
— Cum te mai simţi? întrebă.
— OK, zise Ana.
Închise laptopul şi vocile înfundate care se auzeau din căşti (vreun serial, probabil, se gândi Constantin) tăcură.
— Mama a fost pe la prânz, zise Ana.
— Ştiu, spuse Constantin. Mi-a zis că a vorbit cu doctorul.
— Da, zise Ana.
Afară era întuneric, iar de unde stătea, Constantin nu vedea decât reflexia lui în fereastră.
— Ţi-am adus ceva, zise.
Ridică punga pe care o pusese pe jos şi i-o dădu Anei. Cu mişcări îngreunate de perfuzia din braţ, fata scoase din pungă un ursuleţ de pluş. Era uriaş, un urs maro şi uriaş, un urs deloc feroce, cu un zâmbet mare pe faţă, cu ochi mari şi maro care se întâlniră pentru o clipă cu ochii mari şi maro ai Anei.
— Mersi, zise fata. E un dulce!
Strânse ursul în braţe şi Constantin îşi zise: „uite, totuşi e încă un copil, e doar un copil". Şi iarăşi îi veni să plângă, dar se abţinu din nou, pentru a mia oară pe ziua respectivă. Era mai rău decât nevastă-sa, îşi zise. Ea nu plânsese deloc în toate zilele şi săptămânile astea, doar tăcea foarte mult şi îşi vedea de treabă, şi el se întreba cum reuşeşte să nu răbufnească sau să nu explodeze. Reuşea. Aşa era ea.
— Dar mi-ai promis că îmi iei un iPhone, spuse Ana.
Constantin ghici o urmă de acuzaţie în vocea ei. Şi puţină dezamăgire.
— O să îţi iau, scumpo, zise.
— Ştiu, tata, dar când?
Constantin se simţi de căcat. Totodată se enervă. Încercă să nu-şi arate supărarea.
— O să îţi iau, o să îţi iau, zise, dar acum nu stăm atât de bine cu banii…
— E doar o mie de lei dacă îl iei cu abonament, spuse Ana.
Ceea ce n-ar fi fost o nimica toată nici dacă n-ar fi trebuit să dea o grămadă de bani pe spital, la asistente, la doctori, dar mai ales în situaţia asta… De parcă Constantin căca bani.
— Ştiu, măi răţuşcă, zise, dar înţelege şi tu…
— Hai, măi tata, dar de când te rog? spuse Ana.
Constantin sesiză că încerca să nu fie ţâfnoasă. Nu prea îi ieşea.
— Îţi iau mâine, spuse. Ţi-l aduc mâine-seară.
— Unul alb, zise Ana.
— Bine, alb să fie.

 

Mai multe despre Alex Tocilescu
Alex Tocilescu (n. 25 noiembrie 1977, București) este un scriitor, jurnalist și muzician român. Este fiul regizorului de teatru Alexandru Tocilescu.
După mai mulţi ani petrecuţi în străinătate, mai întîi în Germania, iar ulterior în Statele Unite, se întoarce în 2009 în România. În prezent este copywriter la Graffiti BBDO. A publicat articole în România liberă, Dilema Veche, Vice şi alte periodice. A debutat ca scriitor în 2005, la Editura Polirom, cu volumul de povestiri Eu et al. Au urmat romanul Carne crudă (2007) şi volumul de proză scurtă Standard (2009). Două povestiri ale sale au fost incluse în volumul Best of: proza scurtă a anilor 2000, editat de Marius Chivu (Polirom, 2013).. În 2017 a aparut "Imperiul pisicilor" si este a patra carte scrisă de Alex Tocilescu.

 
 
 
The reading chair series by Sybille Eyer